Dupa cum deja ne-am obisnuit, razboiul spectacol revine pe “micile”noastre ecrane cu un nou episod Call of Duty, de aceasta data din seria Black Ops.  Ne vom intoarce iar la misiunile secrete,  vom avea parte de momente  a la James Bond si vom evita miraculos in ultimul moment atingerile ingerului intunecat.

Black Ops 2 (care apropo costa aproximativ 199 ron varianta pt PC la emag, 249 ron pentru XBOX si playstation 3) construieste pe deja binecunoscuta reteta a intaintasului sau, Black Ops precum si a claditorului dinastiei, Modern Warfare.  Aceeasi actiune frenetica, intorsaturi de situatie si momente incredibile. Pe langa toate acestea  avem ocazia sa ne jucam si cu oameni zburatori cu jetpackuri, cu manusi de spiderman si cu cai. Cai adevarati sau, ma rog, pixelati. Si o sa dam si peste Noriega. Cine a fost Noriega? Iti spun doar ca a existat in realitate si a fost un dictator. Si este enervant rau in joc.

Si, povestea, care e povestea?

Povestea o continua oarecum pe cea din primul Black Ops, avand doua fire narative, unul care se petrece in prezentul anului 2025 si cel de-al doilea in trecut, in perioada razboiului rece.  Legatura dintre cele 2 fire o face unul din protagonistii primului joc, Frank Woods, care in anul 2025 este un pensionar obosit, blocat intr-un scaun cu rotile si care traieste din amintiri.  Antagonistul jocului, Raul Menendez este insa cel care  face povestea sa mearga, fiind sarea si piperul . Delicios de „rau” si diabolic pana in maduva oaselor, ca sa nu mai spun ca si  nebun de legat,  Menendez  incearca sa distruga ordinea capitalista, pe care o vede vinovata de tot raul, lacomia si saracia din lume si incearca sa instaureze una noua, dupa chipul si infatisarea sa.  Prin intermediul misiunilor din trecut, din timpul razboiului rece, il vom urmari pe Raul de la momentul intrarii sale in scena  si pana la ridicarea la putere. Aceste flashback-uri ne vor face sa intelegem motivele care il conduc si l-au facut sa fie ceea ce este acum. In prezent, eroul principal, fiul  lui Mason din primul Black Ops, va alerga de colo colo, din misiune in misiune,  incercand sa  opreasca indeplinirea planului malefic al lui Menendez. In cea mai mare parte vei avea impresia ca esti mereu cu un pas in urma si ca joci in povestea scrisa de antagonist, urmand indicatiile acestuia. De fapt chiar asa si este.  Relatarea paralela a povestii functioneaza si te impinge sa mai joci un pic, si inca putin si inca… pana pleosc, vine (insert here) prietena/nevasta/mama sa iti scoata ochii ca iar ai uitat de toate si stai cu ochii cat cepele in monitor.

Black Ops 2 pastreaza aerul familiar din celelalte jocuri , in care de multe ori ai impresia ca te uiti mai mult la un film decat  ca te joci efectiv. Dar factorul de entertainment este acolo, chiar si cand trebuie sa apesi niste taste in secventa ca sa se intample ceva pe ecran, si face ceea ce stie mai bine: sa te distreze.

Bine, bine… dar ceva nou avem?

Avem. O miscare interesanta din partea developer-ului Treyarch a fost introducerea deciziilor capitale in joc. In sfarsit, in premiere pentru un FPS, actiunile tale vor influenta jocul, si consecintele hotararilor tale vor determina ce sfarsit va avea jocul. Nu te astepta totusi la ramificatii deosebite, sau ca poti juca good guy/bad guy dar orisicum, este un pas inainte binevenit.  Sunt cateva momente in joc care influenteaza sfarsitul jocului dar nu te astepta sa fie foarte evidente, in sensul ca daca alegi varianta A o sa obtii the good ending si daca alegi varianta B, o sa obtii ze bad ending .  Nu ai foarte multe indicii, in baza carora sa iei decizia, de multe ori fiind hotarari care trebuiesc luate in cateva secunde. Oricum, me gusta!

O alta schimbare de  ritm o constituie introducerea asa-numitelor strike misions, in care vei avea ocazia sa faci un pic pe tacticianul si sa conduci in teren mai multe echipe de soldati,  roboti si turete. Misiunile sunt fie defensive, fie ofensive si va trebui sa dai indicatii la echipele din teren asupra a ce si cum sa faca. Vei avea posibilitatea sa preiei si controlul direct al unei unitati si in cele mai multe cazuri este indicat sa o faci deoarece AI-ul este cam prostut si in cel mai multe cazuri nu stie decat sa faca pe carnea de tun.  Pe nivelurile mai mari de dificultate, misiunile vor fi destul de frustrante deoarece inamicul detine rezerve inepuizabile de personal si echipament in timp ce partea ta, mai rarut ca e criza.  Daca te decizi sa iei tu haturile in mana, te vei confrunta, pe langa inamici care curg garla si cu necesitatea de a da ordine celorlate echipe, care fara indicatiile tale pretioase, se vor pierde in peisaj.  As fi vrut sa insiste un pic mai mult pe partea de AI si path finding dar momentan trebuie sa ne multumim cu ce avem.