Am participat la vizionarea filmului “O luna in Thailanda” la invitatia bunului nostru prieten, Vlad Trandafir, care a participat  la acest film din postura de co-scenarist, alaturi de regizorul Paul Negoescu, aflat la primul sau lung-metraj.

Premiera din Constanta a avut loc la Cityplex Tomis si planul initial prevedea o mica introducere, la care trebuiau sa participe regizorul, scenaristul si 2 din actorii din film, Sanziana Nicola si Ştefan Munteanu. Operatorul proiectorului se pare ca avea alte planuri insa (cred ca vroia sa nu piarda meciul Steaua – Stuttgart) si a dat drumul la film, fara sa mai astepte introducerea.  Pe scena, pana la urma, au ajuns doar Vlad , Sanziana si cu Stefan, doarece regizorul nu a putut participa din cauza unei stari proaste de sanatate.

Cu emotiile de rigoare,  Vlad a facut o mica prezentare  dar nu a apucat sa termine pentru ca operatorul s-a gandit sa dea drumul la film (sigur vroia sa prinda meciul).

Intr-un tarziu a inceput filmul si pot sa spun concluzia de la inceput: mi-a placut.  Filmul nu este o comedie dar, din fericire, nici o tragedie ca majoritatea filmelor romanesti considerate „bune”. Este un film pentru oameni destepti, preocupati   de “problemele de cuplu” (am parafrazat fara rusine).  Ideea care sta la baza filmului ar fi superficialitatea si lejeritatea cu care tinerii din ziua de azi trateaza relatiile si nimeni si nimic nu ii poate satisface pentru prea mult timp, de fiecare data cautand ceva mai bun si mai incitant.

Eroul principal al filmului, Radu, se afla intr-o relatie de 9 luni, care aparent nu il multumeste,  afisand o mina blazata si facand lucrurile cu Adina, partenera sa, mai mult pentru ca trebuie si nu pentru ca ii face placere. Adina,  interpretata corect de Ioana Anastasia Anton (in sensul ca era insuportabila pe ecran :)  ) mi-a dat senzatia de femeia care traieste prin altii si are niste idei clare de cum trebuie sa decurga o relatie, fiecare pas fiind planuit, prestabilit, fara suprize. Interactiunile dintre cei 2 ne sugereaza ca ei oricum nu prea se potrivesc, si ca rutina si-a intrat in drepturi mult prea devreme.  Astfel ea  isi indeplineste “datoria” de femeie fara pasiune, stand pe spate ca o placinta si asteptand ca omul sa isi termine treaba, intr-o scena cu ceva nuditate. Apoi ideile lor de distractie, pasiunile sunt complet diferite. Bine, nici cu Radu nu mi-e rusine, omul reusind performanta ca intr-o singura zi sa ii propuna iubitei lui sa plece impreuna intr-un concediu de o luna in Thailanda pentru ca ziua sa se termine cu el despartindu-se de ea si plecand in cautarea fostei sale iubiri, Nadia ( Adina, Nadia… nu e foarte subtil, dar transmite mesajul).

Filmul ne susura  fin in ureche, prin intermediul discutiilor intre personaje, despre diversele relatii care s-au destramat din varii motive. Foarte amuzanta, dar si trista in acelasi timp mi s-a parut povestea duduii cretofoline despre relatia ei cu  calugarul Zen, intarind ideea filmului, cu promiscuitatea crescuta a tinerilor din ziua de azi si fuga de responsabilitate.  Si ma intreb si eu, ca personajul principal al filmului, ce e ala un calugar Zen?

Scenariul a fost inspirat din experienta personala a celor 2 scenaristi, dar fara legatura cu viata reala, conform declaratiilor regizorului. Am recunoscut ici colo si „manuta” lui Vlad si imi dadeam coate cu prietenii cu care eram la film.

In concluzie, filmul este vizionabil iar coloana sonora este surpinzator de reusita . La puncte slabe, sunetul nu a fost intotdeauna la inaltime, dar probabil si din cauza salii de cinema si ocazional au mai fost si momente moarte in poveste sau lungite mai mult decat era cazul.

Te vei regasi, ocazional sau mai mult, in trairile personajelor principale deoarece toate lumea a trecut cel putin o data in viata prin astfel de momente.