Nu cred ca se poate face un review la un film ca acesta.

Fiecare o sa perceapa filmul prin prisma experientelor pe care le-a trait pana acum.

6 fire de actiuni diferite, aparent fara nicio legatura, dau impresia, cel putin la inceput, ca cineva se joaca cu telecomanda si schimba foarte rapid posturile.

Filmul are la baza cartea lui  David Mitchell publicata in 2004 si a fost o provocare imensa pentru regizori (Tom Tykwer, Andy Wachowski, Lana Wachowski) sa puna pe sticla ceva atat de complex. Daca te astepti la un film liniar, Cloud Atlas nu este pentru tine.

Cele 6 povesti te arunca intr-o calatorie magica prin spatiu si timp, drama, comedie, actiune, SF, mister, toate in acelasi timp. O calatorie de-a lungul Pacificului din 1849, scrisorile unui compozitor catre prietenul sau, o crima la o centrala nucleara, un editor care fuge de asumarea raspunderii, o clona rebela dintr-un viitor distopic (foarte similar cu Blade Runner), un trib intr-o lume post-apocaliptica reprezentand ultimele ramasite ale omenirii pe Pamant… care este legatura dintre toate aceste elemente?

Nu incerca sa intelegi, pentru ca nu vrei reusi mare lucru, cel putin nu in primele 90 min (filmul dureaza aproape 3 ore). Lasa-te doar purtat de poveste.

Performanta actorilor este fenomenala, si iti ia ceva timp sa iti dai seama ca sunt aceleasi personaje in toate planurile de actiune din cauza machiajelor duse la extrem. Distributia este cel putin exceptionala: Tom Hanks, Hugo Weaving, Jim Sturges, Doona Bae, Hugh Grant, Halle Berry, etc.

Cloud Atlas incearca sa transmita mai multe mesaje

1. In primul faptul ca totul este conectat si fiecare actiune provoaca un val in viitor. Ideea ca viata noastra nu ne apartine, de la nastere pana la moarte, tot datorita acestor interconectari. Acelasi personaj poate fi un doctor ticalos care isi otraveste pacientul pentru cativa „galbeni”, sau un erou desavarsit care sacrifica totul pentru ideea in care crede. Mediul in care te nasti, oamenii din jur cu care intri in contact te pot transforma in alta persoana.

Pe mine m-a deranjat acest lucru, pentru ca estompeaza oarecum liberul arbitru. M-a deranjat si notiunea de suflet pereche introdusa, suflete care se regasesc pana la urma in vieti diferite, in ciuda tutoror vicisitudinilor. Adica intr-un fel, apare „factorul” predestinare. Eu nu suport acest gand :) vreau sa am controlul si cred ca de mine depinde fiecare decizie/actiune.

2. Alt mesaj poate fi, ca orice sistem oprimant, va determina o reactie de tip „revolta” din partea unui segment al celor „oprimati”, segment care va lupta pana la ultimul strop de viata/energie impotriva acelui sistem totalitar.

3. Greselile din care nu invatam se vor repeta la infinit, pana cand vom corecta acel lucru.

4. Iesirea din zona de confort e dureroasa dar de cele mai multe ori va duce la progres. Pentru asta trebuie sa iti infrunti demonii interiori.

5. Sa iti privesti temerile cu ochii largi deschisi si sa le accepti.

6. Organizarea sociala: aristrocrati vs. oameni inferiori (vezi „ordinea naturala”).

7. Societatea e cladita pe sacrificiul oamenilor care si-au daruit viata in sprijinul unei idei, sau in sprijinul adevarului care e unic si suprem. Adevarul nu are versiuni, puncte de vedere diferite, e unic si absolut.

Care din mesaje ajunge la tine, depinde de structura ta emotionala, sau cum zice si filmul, de suma experientelor si persoanelor care ti-au influentat viata.

Cloud Atlas m-a lasat un pic bulversat si m-a fortat sa meditez. Cam asta cred ca e scopul unui film bun, in afara de entertainment.

Vizionare placuta, merita vazut!