Cine nu a jucat Trine 1, ar face bine sa se opreasca din citit acest articol sau orice altceva si sa il instaleze urgent. Altfel ne suparam.

Tocmai cand credeam ca jocurile de tip arcade, cum ar fi Prehistorik, Prince of Persia, Alladin, Abuse, Lost Vikings (de la tata Blizzard) au murit sau cel putin o sa le vedem doar pe telefoane mobile, finlandezii de la Frozen Byte ne-au lovit prin 2009 cu Trine, un joculet arcade, combinat cu „puzzle-uri fizice” bazate pe engine-ul Havok.

Pixelii sunt la locul lor?

In Trine 2, grafica superba, mecanica si puzzle-urile inteligente te cuceresc din primele minute cand intri in joc. Gata, review-ul s-a terminat, ma intorc inapoi in joc! Ce spuneati? E prea scurt?! Off…

V-am zis de atmosfera de basm? Sau de faptul ca poti sa controlezi 3 eroi cu abilitati complet diferite care iti sunt de folos in functie de situatia in care te afli  (dar doar unul il poti avea in acel moment activ pe ecran)?  Sau de coloana sonora care te face sa fredonezi muzica din meniu ca tampitul, in special cand te duci sa duci gunoiul, atragand priviri ciudate de la vecinii care joaca Counter-strike? Hmm, intr-adevar sarisem peste aceste amanunte.

Sa revenim la eroii nostri care sunt aceeasi ca in Trine 1.

Wizardul poate sa sumoneze cutii si platforme. Ba chiar sa le leviteze. Nu seamana cu Gandalf, il cheama Amadeus si mai degraba pare un adolescent care tocmai a invatat 2 vraji si nici pe alea foarte bine.

Hoata („roaga” numita Zoya) e dotata de la mama natura cu „good looks”, un arc sucar si un carlig ninja cu ajutorul caruia se poate agata de orice chestie care are in compozitie lemn.

Warriorul (Pontius) sau Greuceanu cum ii zicem prin partile astea, are un singur hobby…sau doua. In afara de mancare, ii place sa ciomageasca. Si cand zic ciomageala, nu glumesc. Rupe mai rau ca barbarul din Diablo 3. Zici ca e si el suparat ca a asteptat 10 ani jocul. Diablo 3, nu Trine. Foloseste un scut acompaniat de sabie pentru macelul de zi cu zi, dar in situatii care necesita „a bigger hammer” nu ezita sa scoata ciocanul din buzunar.

Grafica din Trine 2 a facut un salt semnificativ: paduri luxuriante, rauri de lava, paianjeni gigantici, capcane, tzepi, bolovani, obstacole distructibile, toate sunt extraordinar de detaliate si viu colorate, creand cu adevarat o lume de basm.

Peisajele feerice de la inceputul jocului iti dau sentimentul ca esti acasa, in satucul tau linistit, in siguranta. Nu pentru mult timp, pentru ca artefactul numit Trine te va aduce intr-o noua aventura.  Se pare ca regatul unei asa numite printese Rosabel a fost invadat de o gasca de goblini suparati. Bineinteles ca aventurierii nostri neavand altceva mai bun de facut acasa (doar Amadeus lasandu-si nevasta amanet) accepta provocarea. Drumul include si un bilet de vizitare al castelului printesei, aflat acum in paragina datorita noului chirias, Goblin King.

Pe masura ce avansezi prin joc, castigi puncte de experienta care pot fi investite in abilitatile eroului/eroilor care crezi ca merita cel mai mult. Amadeus poate sa materializeze mai multe cutii simultan, Zoya primeste upgrade-uri cu foc sau gheata la sagetile din dotare, iar Pontius invata un asa numit shield charge bash.

Multe dintre puzzle-uri sunt intuitive, solutia cea mai rapida evidentiindu-se destul de repede. Dar placerea vine experimentand si, de multe ori, gasesti din greseala  (a se citi click fest) rezolvari alternative. Ca noutate  mi-a placut manipularea apei in scopuri agricole. Adica poti sa deviezi un curs de apa, uzi vrejul de fasole care va creste  intr-o zi cat altele in noua, si astfel vei putea ajunge in locuri care inainte erau inaccesibile. Asa da!

Trine 2 aduce si un mod multiplayer, dar probabil ca o sa vrei sa imparti prajiturica abia dupa ce termini o data pe single jocul. In modul coop se evidentiaza noi metode de a rezolva puzzle-uri, deoarece acum poti folosi puterea combinata a eroilor in loc sa comuti intre ei (desi aceasta optiune ramane prezenta in continuare pentru eroul controlat de tine).

Enjoy! :)